DE VORBĂ CU UN FULG DE NEA

Toată noaptea a nins. Mi-am turtit nasul de geam și tot mă uitam afară. Mare năzbîtie! Parcă m-am trezit pe altă lume. O lume albă ca barba bunicului. Și totul sclipea ca într-o grădină cu flori argintii brodate de un pictor iscusit, pe nume Gerul.

Peste noapte s-a lăsat un covor pufos și moale. Orașul era scufundat în troiene de zăpadă. Mergînd prin parc și admirînd feeria iernii, am întins palma și am văzut ceva micuț și mișcător: era un fulgușor. Am fost curioasă și l-am întrebat:

— Tu, fulgușorule de unde vii, și cum te numești?

RĂTĂCIȚI ÎN PLOI

Se va pierde mult în nimic,

Dacă nu trezim iubirea din noi.

Și dragostea ne-ar deveni inamic,

Dacă ne-am rătăci printre ploi.

AM ÎNCEPUT SĂ IUBESC PLOAIA

Cînd eram mică, iubeam soarele. Adoram să-l privesc ore-n șir. Îl lăsam să-mi străpungă ușor pielea cu razele lui. Mă simțeam răsfățată. Acum însă, multe s-au schimbat.

DIVERTISMENT

Fumul iese prin hogeag

și cine știe pe unde își va mai lăsa urma

sau cîte și mai cîte va vedea.

 

AVERSĂ

TRANSCENDENȚĂ

Abia atunci cînd iar simțeai că-n hău te prăbușești,

Tu ai privit adînc spre cerul încărcat de stele,

Tu ai privit adînc și-atunci ți-ai amintit că mai iubești,

Iubești curat viața cu bune și cu rele.

POVESTEA UNUI PERETE ALB

A fost odată un perete alb într-o clasă dintr-o școală primară de prin părțile Trás-os-Montes. Și satul acela era tare frumos, bine așezat și rînduit, cu ulicioare sclipind de curățenie și căsuțe simple și drăgălașe. Avea sătucul numai o farmacie, o măcelărie, un supermarket și o cafenea, de care localnicii erau mulțumiți.

Școala era micuță și plăcută, situată într-o cîmpie scăldată în verdeață. În fiecare zi, peretele alb asista la lecțiile unui grup de copii cu mare poftă de carte. Peretele alb îi îndrăgise mult pe copii și se bucura văzîndu-i cum cresc sănătoși și înțelepți.

DEBUT ÎN SCENĂ

UN VIS FRUMOS

Într-o zi, o bătrînică, în drum spre casă, văzuse un scaun. Era foarte obosită și a hotărît să se odihnească. De undeva apăruse o fată. Ea plîngea. Tot mai repede se apropia de scaunul pe care stătea bătrînica și îi zise:

— Bună ziua, îmi dați voie să mă așez?

Bătrînica îi răspunse:

— Așază-te, copilă, dar de ce plîngi, ce s-a întîmplat?

Fata a stat un pic pe gînduri și-i răspunse:

— Nu, nu am pățit nimic, sînt bine.

Bătrînica iarăși o întrebă:

— Ai pățit ceva? Spune-mi, ai încredere în mine. Poate te voi ajuta cu ceva.

MARI PICĂTURI DE PLOAIE

Bat în geam mari picături de ploaie,

Își iau avînt,

Dar cad.

Pages

Subscribe to RSS - capriciile Muzei