PENTRUO VEȘNICIE

Te-aș înălța, te-aș iubi, te-aș visa...

Nu te-aș numai pentru-o viață,

Te-aș pentru o veșnicie.

SE SCURGE TIMPUL

Ce repede fuge timpul, fuge și iar fuge, și nu obosește. Mă uit visătoare pe geam, pământul aleargă, păsările zboară, cerul se mișcă, toate se grăbesc. Mă întrebam dacă cumva a obosit timpul cândva? Timpul parcă se scurge, se grăbește în depărtare, se aruncă-n vânt și se lasă plutind în lume.

LÂNGĂ PĂRINȚI

Te rog să prețuiești părinții,

Să-i ocrotești și să-i iubești mereu,

Să te comporți cu ei precum cu sfinții,

Căci fără ei pe lume-ți va fi greu.

UȘA SPRE COPILĂRIE

Încă simt mirosul copilăriei. Încă îi simt răsuflarea în ceafă, când mai tare, când abia, abia, dar mă alin cu gândul că este acolo. Așteaptă copilăria să-mi fac timp și pentru ea. Așteaptă să îi arunc măcar o privire nostalgică, ca să nu se simtă părăsită. De fapt, eu sunt cea părăsită. Ea s-a îndepărtat, a rămas în urmă și merge cu pași nesiguri în spatele meu pe drumul vieții. Ea e cea fricoasă, pentru că nu găsește curajul de a ține pasul cu mine. De ce vrea să mă lase să merg singură? De ce nu vine să-mi cânte cu vocea suavă a mamei la ureche?

DE VORBĂ CU UN FULG DE NEA

Toată noaptea a nins. Mi-am turtit nasul de geam și tot mă uitam afară. Mare năzbîtie! Parcă m-am trezit pe altă lume. O lume albă ca barba bunicului. Și totul sclipea ca într-o grădină cu flori argintii brodate de un pictor iscusit, pe nume Gerul.

Peste noapte s-a lăsat un covor pufos și moale. Orașul era scufundat în troiene de zăpadă. Mergînd prin parc și admirînd feeria iernii, am întins palma și am văzut ceva micuț și mișcător: era un fulgușor. Am fost curioasă și l-am întrebat:

— Tu, fulgușorule de unde vii, și cum te numești?

RĂTĂCIȚI ÎN PLOI

Se va pierde mult în nimic,

Dacă nu trezim iubirea din noi.

Și dragostea ne-ar deveni inamic,

Dacă ne-am rătăci printre ploi.

AM ÎNCEPUT SĂ IUBESC PLOAIA

Cînd eram mică, iubeam soarele. Adoram să-l privesc ore-n șir. Îl lăsam să-mi străpungă ușor pielea cu razele lui. Mă simțeam răsfățată. Acum însă, multe s-au schimbat.

DIVERTISMENT

Fumul iese prin hogeag

și cine știe pe unde își va mai lăsa urma

sau cîte și mai cîte va vedea.

 

AVERSĂ

TRANSCENDENȚĂ

Abia atunci cînd iar simțeai că-n hău te prăbușești,

Tu ai privit adînc spre cerul încărcat de stele,

Tu ai privit adînc și-atunci ți-ai amintit că mai iubești,

Iubești curat viața cu bune și cu rele.

Pages

Subscribe to RSS - capriciile Muzei