CARTOFI DE LEAC

În 1980, participasem împreună cu Grigore Vieru la o întîlnire cu elevii școlii medii din orășelul Cimișlia.

La întoarcere trecem prin Codreni, satul părinților mei.

Mama ne așază la masă, nu mai știe cu ce să ne omenească, iar la plecare deschide ușa de la gîrliciul beciului:

— Să-ți dau niște vin, îmi spune.

— Nu, zic, mai am de cel de care mi-ai dat data trecută.

— Atunci  să-ți dau vreun borcan de compot de vișine.

— Nu. Alimentara de lîngă casă are compoturi de toate felurile și-s ieftine.

Dar mama nu se lasă:

EXISTENȚA BASMELOR

După ce ningea toată noaptea, părinții mă scoteau pe geam să-mi fac drum cu o lopățică pînă la prag...

 

 

 

 

 

 

 

 

CARTEA ESTE SACRĂ

 Ne-a mai dus o vreme de mînuță la slujbele din Cărbuna din partea cealaltă a pădurii noastre, dar și asta în curînd a fost transformată într-un depozit pentru chimicale...

 

 

 

 

 

 

 

 

COLINDE, COLINDE

Numai copii pot vorbi cu Dumnezeu de la egal la egal.

ÎNTR-O VARĂ

Într-o vară din copilăria mea, mi-am cerut voie de la tata să mă duc cu alţi copii la iazul de la Curte, un loc dintre păduri. ”Bine”, îmi permite el. ”Dar mai întîi taie lemnele de care are nevoie maică-ta pentru cuptor.” Era sîmbătă, ziua cînd mama cocea pîine.

Tai frumuşel lemnele şi fuga la scăldat! Soarele ardea nemilos şi apa din iaz părea că acuşi-acuşi o să înceapă să fiarbă! Toată copilăraia satului se bălăcea în iaz, părînd lipsită de griji. Cînd îmi era lumea mai dragă, cineva dintre copiii veniţi din sat îmi spune să mă întorc de urgenţă acasă.

Subscribe to RSS - aşchii