capriciile Muzei

MIRAJUL ZBORULUI

Daiana COLOSENCO, 10 ani

Școala de Arte Timotei Bătrânu, Hâncești

 

Hai să zburăm spre cerul albastru, mână în mână, spre mărețul astru care luminează atât de dogoritor.

Acolo sunt și visuri, și dragoste, și speranțe. Lumina e mai caldă, întunericul rarefiat. Hai să ne lăsăm purtați de vânt, până sus, sus de tot. Ah! Tu zbori, aripile-ți albe se duc atât de sus pe bolta cerească. Acolo nu-ți ajunge aer, dar nici nu mai ai nevoie de el. Încerc și eu, îmi iau avânt, plutesc, și cad, apoi din nou. De multe ori am încercat, dar, de fiecare dată, pământul mă primește cu brațele lui reci. Nu te mai văd, ai zburat atât de departe, fără mine, m-ai abandonat. Acum înțeleg, aripile mele sunt prea mici, prea fragile și urâte ca să pot zbura. N-o să ajung niciodată cerul, n-o să ating norii, totul s-a spulberat.

Mi-e frică, se lasă întunericul, iar eu am rămas singură.

Probabil, ești prea departe, ca să-mi auzi strigătele disperate. În lumina lunii, mi-am dat seama că visul meu a fost o minciună, iar credința mea oarbă. Am stat mult timp și am așteptat să te întorci, să mă salvezi de întunericul care creștea împrejurul și în interiorul meu. Dar n-ai făcut-o, te-ai dus și dus ai fost, la fel ca lumina din viața mea. Timpul se scurge precum apa râurilor, speranțele mele sunt schimbătoare ca vânturile, iar eu îmbătrânesc tot cu gândul la tine. Am încetat să cred că mai pot zbura și asculta cum diavolul cântă la vioară auzind asta. Tu cu aberațiile tale m-ai făcut să sper că e posibil să ating cerul și să vin înapoi, m-ai făcut să cred că sunt ca tine, pură și volatilă, că adierile tomnatice mă poartă ca pe-o frunză, că bucuria mă așteaptă cu brațele deschise. Da, am greșit amândoi, tu — că ai spus, eu — că am crezut. Și numărul greșelilor se înmulțește cu fiecare clipă care trece. Cerul e departe, tu ești departe. Unica șansă de fericire s-a dus odată cu fâlfâitul aripilor tale și cu lumina difuză de pe calea-mi surpinzător de anevoiasă.

Dulcea amintire a unui înger care mi-a arătat ce-i zborul, dar nu m-a învățat cum să zbor.

 

Nicoleta GUȘTIUC, cl. a VIII-a

Complexul Educațional din Cotul Morii, Hâncești