De mâna mamei se atinge floarea când renaște,

De mâna ei se coace fructul și iarba prinde-a înverzi.

În mâna ei și lupul pare a iubi, și steaua a vorbi.

În palma ei cresc regii și poeții, și savanții.

În mâna ei încape universul și tot pe-atât ar mai putea urca pe ea.

Inima mamei crește livezi pentru frumusețea pământului,

Inima mamei scoate apă pentru setea mea,

Inima mamei dă muguri copacilor din iarnă,

Ea se preface-n natură pentru tinerețea mea.

În inima mamei se găsește apă

atunci când nu mai plouă

și căldură când nu mai e soare.