Plâns de frunze-n dimineață,

a toamnei vreme neagră.

Mă strânge suflul ei,

Când mă doboară

ora bate,

Mă retrag

În gândul meu,

zbor spre zările Însângerate.

Astfel, mă duc

pe-un nor, pe-o frunză

ce mă poartă

În sus, În ceruri colorate,

Și-n jos, În realitate.