Nopțile acelea reci,

Când coborau fulgi pe pământ...

Atunci când te-am lăsat să pleci,

Am vărsat lacrimi de argint.

M-am pierdut în nebunie,

Căci mi-a lipsit chipul tău cald

Și țipete de agonie

Răsunau din glasu-mi fad.

Doar sufletul îmi era mut

De scâncete, de-amor și dor

Și nu mă mai lasă să fug,

Să scap de groaznicul fior.

Fulgii cad, mă simt uitată

Și-albește tot ce mă-nconjoară.

Din inima-mi de sticlă spartă

Iubirea fuge-acum afară.