Nu sunt fericită în acest moment,

Căci pierd în mine sufletul tânărului poet.

Poate e absurd sau infernal?

Însă mă pierd pe mine, e-ntr-adevăr banal.

Îmi pierd exisența pe acest pământ,

Îmi pierd ultima lacrimă aruncată în vânt.

Îmi pierd visul, pierd tot ce am,

Mă pierd pe mine, e-ntr-adevăr banal.

Îmi pierd vederea, nu te mai pot privi,

Îmi pierd auzul, nu te pot auzi,

Îmi pierd și inima, și sufletul, și tot.

Îți zic adio, atâta pot.