DANS ÎN PERECHI

Daniela BORZAC, 15 ani

LT M. Sadoveanu, Hâncești

Locul în care am fost iubiți,

Familia în care vom fi amintiți,

Lăcaș în care am făcut primii pași

Și bucata de pământ pe care era așezată poarta casei

Cu creanga de cireș agățată după gard –

Toate acestea ne amintesc de Patrie.

Câmpurile pe care s-au luptat strămoșii,

Dar și casa bătrânească

Unde-i săream în brațe mamei

Și unde seara

Bunicii ne citeau povești la culcare

Ne amintesc de Patrie.

Patria este insula cu palmieri

În mijlocul oceanului de rechini,

Singura oază în întreg pustiul ce ne-a hrănit,

Diamantul rar într-o mină fără speranță,

Ce-l va îmbogăți pe cel ce nu s-a dat bătut.

La fel ca sufletul este Patria –

Partea din corpul nostru

Ce nu s-a dat bătută

Când șansele erau imposibile,

Partea ce ne-a ridicat speranțele

Și n-a căzut la pământ

Când am fost dezamăgiți.

Astfel este Patria –

Partea din lumea asta

Ce nu s-a dat bătută când

Soarta nu era de partea noastră,

Partea din lumea asta care

A rezistat în zilele negre

Și care este motivul

Pentru care mai rezistăm

Și astăzi.