Plâns de frunze-n dimineață,
a toamnei vreme neagră.
Mă strânge suflul ei,
Când mă doboară
ora bate,
Mă retrag
În gândul meu,
zbor spre zările Însângerate.
Astfel, mă duc
pe-un nor, pe-o frunză
ce mă poartă
În sus, În ceruri colorate,
Și-n jos, În realitate.