De-ar fi putut luna să șoptească,

Aș fi schițat în ochii tăi urma stelelor.

De-ar fi putut ziua să vorbească,

În tăcere aș fi alinat magia cuvintelor.

De-ar fi putut gândul să picteze viitorul,

Am fi devenit nemuritori ca briza de vânt.

De-ar fi putut durerea să meargă,

Ar fi fugit de lacrimile noastre dureroase.

De-ar fi putut veni iertarea,

Niciodată n-am fi părăsit unirea dintre noi.

Adriana SÎRBU, cl. a XII-a

 LT Mihai Eminescu, Strășeni