capriciile Muzei

IARNA, CA ALTĂDATĂ

M-am născut și am crescut într-un sat mic de lângă Prut, un loc aparte, unde încă se mai păstrează tradițiile de sute de ani, unde focul încă arde în vatră, iar oamenii își împart bucuriile și tristețile cu cei din jur.

Iarna transformă satul dintre două coline într-un adevărat loc de poveste. Toate casele sunt decorate cu luminițe și brazii sunt deseori împodobiți în curte, astfel încât trecătorii să-i poată vedea. Zăpada cristalină reflectă spectacolul de culori, iar atmosfera este atât de caldă, încât chiar și cel mai crâncen ger nu te sperie. Sărbătorile de iarnă sunt menite să ne aducă fericire și armonie în suflet, de aceea locuitorii din satul meu onorează fiecare obicei lăsat din strămoși.

Startul este dat de Sfântul Andrei, pe care îl sărbătorim la începutul lui decembrie. Atunci flăcăii fură porțile fetelor care le sunt plac. Fetele care nu doresc să rămână fără poartă trebuie neapărat să pregătească diverse copturi și bucate pentru a servi flăcăii. Tot în seara Sfântului Andrei se organizează șezători. Ce-i drept, nu în sensul clasic – oamenii se adună pentru a sărbători și a se bucura de venirea iernii. Se pregătesc plăcinte, neapărat cu dovleac, și se bea vin fiert. Satul prinde viață – e o noapte atât de agitată, încât, dacă ieși pe stradă, ai impresia că este mijlocul zilei.

La Cotul Morii Crăciunul se sărbătorește pe 7 ianuarie, zi în care tot satul răsună de glasurile cristaline și pure ale colindătorilor, iar căldura din casele oamenilor se poate simți de afară. Sătenii din toată țara se adună acasă pentru a se revedea și a sărbători. Se organizează petreceri la care sunt invitați mulți oaspeți. De obicei, alaiul pleacă de la o casă la alta pentru a reuși să se revadă cu cât mai mulți oameni. Atunci când afară e ger și zăpada trosnește sub picioare, iar la ușă îți bat oamenii dragi, simți cu adevărat că este sărbătoare. De când sunt mică am fost fascinată de colindele ce laudă Nașterea lui Isus, cântate cu multă evlavie de copii. În schimbul bucuriei oferite de aceste cântece minunate, gazdele împart dulciuri colindătorilor. Noaptea de Crăciun este cu adevărat feerică. Se lasă o liniște pură asupra satului. Doar din când în când se aude câte o ceată de colindători sau câte un câine înfrigurat. Clopotele bisericii bat neîncetat. Simți cu adevărat divina bucurie.

Sezonul sărbătorilor de iarnă se încheie cu Sfântul Vasile, poate cea mai veselă sărbătoare cunoscută de mine. În această seară se umblă cu uratul, cu „capra” sau „ursul”, se organizează diferite cete mai mici de copii, care se pregătesc în cele mai interesante moduri pentru a impresiona sătenii. Cei mai așteptați sunt însă flăcăii satului, care se adună în număr mare și fac un adevărat spectacol, cu instrumente muzicale, costume și urături personalizate pentru fiecare gospodărie aparte. Banii adunați de flăcăi sunt folosiți pentru a organiza trei jocuri după Sfântul Vasile, la care lumea continuă să se veselească. A doua zi dimineața se pleacă cu semănatul. Acest obicei este respectat de toți. Chiar și bătrânii pleacă să-și semene rudele cu semințe de porumb, grâu și floarea-soarelui. Acest lucru se face pentru a avea un an de belșug și prosperitate, iar semințele ce se strâng se dau la animalele de pe lângă casă.

Iarna este cu adevărat un prilej de bucurie, având atât de multe sărbători frumoase, care reușeșc să ne încălzească sufletul și să ne bucure viața.

Nicoleta GUȘTIUC
16 ani
LT V. Alecsandri
Chișinău
capriciile Muzei

CÂNTECUL IERNII

Ultima lună de iarnă vine cu presimțirea primăverii, a înnoirii, a elanului creator. Abia de te mai reții ca să nu vorbești în versuri. Mai ales, în preajma celor dragi. Pentru a vă cizela arta vorbirii în versuri, vă invităm să apelați la atelierul literar al revistei NOI. Așteptăm cu drag lucrările voastre. Totodată, vă amintim de concursul de creație non-stop, în al cărui cadru se publică cele mai inspirate poezii, eseuri și povestiri, iar câștigătorii se bucură de premii importante, inclusiv de bilete la mare, în România (dacă vom scăpa de pandemie).

Insistați și veți obține rezultate frumoase atât în creația artistică, cât și la disciplinele școlare! În acest sens, grăitor este faptul că mulți dintre debutanții de cândva ai revistei NOI – Grigore Vieru, Ion Druță, Vladimir Beșleagă, Victor Teleucă, Spiridon Vangheli, Nicolae Dabija ș.a. – peste ani au devenit cunoscuți scriitori, oameni de cultură, per-sonalități notorii.

Daniela REPEȘCO, cl. a IX-a (Vădeni, Soroca). Am eliminat unele rânduri pentru a-ți da un exemplu de ținere în frâu a fluxului de cuvinte/ a fanteziei. Or, poezia e și discernământ, și simț al măsurii.

Aliona BUTNARU, 15 ani (Cotul Morii, Hâncești). O frumoasă poezie de iarnă. Fie ca inspirația să nu te părăsească și în celelalte anotimpuri. Căci, de fapt, avem un singur anotimp, cel al sufletului.

Teoctista COLȚA, cl. a IX-a (Cărpineni, Hâncești). Ne-au plăcut Amintirile. Din Adolescența rezistă doar strofa a doua. În schimb, acolo sunt două rânduri splendide: Adolescență, iarbă de leac,/ Fiartă-i cu lacrimi tăcerea.

Maria-Elena CEBOTARI (Mateuți, Rezina). E încântător refrenul Amiroase-a sărbători! Din păcate, textul nu prea amiroase a poezie. Ca să deschidem un pic paranteza, nu faci decât să descrii niște lucruri, fără a le colora, a le individualiza, a le da viață. Asupra acestor aspecte urmează să te concentrezi.

Mihaela MIȚCO, cl. a VIII-a (Cușmirca, Șoldănești). Într-un moment, ai dibuit o notă care ar fi putut da tonul poeziei – Ninge-ncet și lin afară,/ Fulgii cad frumos, șiroi, – însă ai abandonat-o, complăcându-te în enumerări inexpresive. Totuși, ai toate premisele pentru a scrie. Cutează!

Bianca SCURTUL, 17 ani (Chișinău). Eseul În Moldova este una dintre cele mai emoționante și convingătoare lucrări dedicate Patriei, scrise de cititorii noștri în ultimul timp. Dincolo de unele pasaje care lasă loc pentru discuții, textul fascinează prin atitudine fermă, dragoste fierbinte și profunzime a abordării. Felicitări!

Nicoleta GUȘTIUC, 16 ani (Chișinău). Cu Înecându-ne în lumină continui, nu fără de succes, linia prozei scurte. Totodată, ne-am delectat cu eseul consacrat sărbătorilor de iarnă la Cotul Morii. Succes în continuare.

Vanesa CONSTANTINOV, cl. a VII-a (Crocmaz, Ștefan-Vodă). Spre deosebire de alte texte, care țin fățiș de ecologie, Povestea căprioarei depășește faza descriptivă și nu e lipsită de har. Așteptăm și alte lucrări.

Alexandru ȘEVCIUC, cl. a VI-a (Șoldănești). Eseul e cursiv, elaborat meticulos. Încearcă să abordezi și alte subiecte. Bunăoară, să descrii ceva din realitatea înconjurătoare: de la școală, de acasă etc.

Lucrări interesante, dar care mai necesită efort pentru a fi publicate ne-au trimis Ana ȘEVCIUC, cl. a VIII-a (Șoldănești) și Mihaela SÂRBU, cl. a VII-a (Mateuți, Rezina).

Nu numim autorii cu texte ocazionale sau modeste, totodată, îi sfătuim să insiste și să revină.

Vă dorește inspirație și succes

Leo BORDEIANU