M-am născut și am crescut într-un sat mic de lângă Prut, un loc aparte, unde încă se mai păstrează tradițiile de sute de ani, unde focul încă arde în vatră, iar oamenii își împart bucuriile și tristețile cu cei din jur.
Iarna transformă satul dintre două coline într-un adevărat loc de poveste. Toate casele sunt decorate cu luminițe și brazii sunt deseori împodobiți în curte, astfel încât trecătorii să-i poată vedea. Zăpada cristalină reflectă spectacolul de culori, iar atmosfera este atât de caldă, încât chiar și cel mai crâncen ger nu te sperie. Sărbătorile de iarnă sunt menite să ne aducă fericire și armonie în suflet, de aceea locuitorii din satul meu onorează fiecare obicei lăsat din strămoși.
Startul este dat de Sfântul Andrei, pe care îl sărbătorim la începutul lui decembrie. Atunci flăcăii fură porțile fetelor care le sunt plac. Fetele care nu doresc să rămână fără poartă trebuie neapărat să pregătească diverse copturi și bucate pentru a servi flăcăii. Tot în seara Sfântului Andrei se organizează șezători. Ce-i drept, nu în sensul clasic – oamenii se adună pentru a sărbători și a se bucura de venirea iernii. Se pregătesc plăcinte, neapărat cu dovleac, și se bea vin fiert. Satul prinde viață – e o noapte atât de agitată, încât, dacă ieși pe stradă, ai impresia că este mijlocul zilei.
La Cotul Morii Crăciunul se sărbătorește pe 7 ianuarie, zi în care tot satul răsună de glasurile cristaline și pure ale colindătorilor, iar căldura din casele oamenilor se poate simți de afară. Sătenii din toată țara se adună acasă pentru a se revedea și a sărbători. Se organizează petreceri la care sunt invitați mulți oaspeți. De obicei, alaiul pleacă de la o casă la alta pentru a reuși să se revadă cu cât mai mulți oameni. Atunci când afară e ger și zăpada trosnește sub picioare, iar la ușă îți bat oamenii dragi, simți cu adevărat că este sărbătoare. De când sunt mică am fost fascinată de colindele ce laudă Nașterea lui Isus, cântate cu multă evlavie de copii. În schimbul bucuriei oferite de aceste cântece minunate, gazdele împart dulciuri colindătorilor. Noaptea de Crăciun este cu adevărat feerică. Se lasă o liniște pură asupra satului. Doar din când în când se aude câte o ceată de colindători sau câte un câine înfrigurat. Clopotele bisericii bat neîncetat. Simți cu adevărat divina bucurie.
Sezonul sărbătorilor de iarnă se încheie cu Sfântul Vasile, poate cea mai veselă sărbătoare cunoscută de mine. În această seară se umblă cu uratul, cu „capra” sau „ursul”, se organizează diferite cete mai mici de copii, care se pregătesc în cele mai interesante moduri pentru a impresiona sătenii. Cei mai așteptați sunt însă flăcăii satului, care se adună în număr mare și fac un adevărat spectacol, cu instrumente muzicale, costume și urături personalizate pentru fiecare gospodărie aparte. Banii adunați de flăcăi sunt folosiți pentru a organiza trei jocuri după Sfântul Vasile, la care lumea continuă să se veselească. A doua zi dimineața se pleacă cu semănatul. Acest obicei este respectat de toți. Chiar și bătrânii pleacă să-și semene rudele cu semințe de porumb, grâu și floarea-soarelui. Acest lucru se face pentru a avea un an de belșug și prosperitate, iar semințele ce se strâng se dau la animalele de pe lângă casă.
Iarna este cu adevărat un prilej de bucurie, având atât de multe sărbători frumoase, care reușeșc să ne încălzească sufletul și să ne bucure viața.