Ploua,

Natura era în asentiment cu mine,

Iar vântu-i ținea companie.

Altădată aș fi spus că picăturile cântau,

Dar azi nu...

Azi se băteau, era un duel aprig

între viață și moarte.

Atât de fine odată,

Nucleul dinăuntru s-a zguduit

și a determinat aceste mutații ireversibile

de calități antagoniste.

Astfel era și inima mea,

Sângele se încăpățâna

să mai curgă prin artere,

Venele fuseseră mistuite de dor,

Iar plămânii nu mai reușeau să primească aerul.

Erau niște sentimente atroce

Ce-mi zguduiau toate simțămintele.

Plângeam...