calea spre Olimp

SOL LUCET OMNIBUS

Rubrică susținută de Larisa BOGDEA, doctor în biologie

 

Răspunsurile corecte la etapa a V-a:

 

1. Cazurile de viviparitate pot fi împărțite în două grupe: ovoviviparitatea (oul este întârziat în părțile inferioare ale oviductului) și viviparitatea propriu-zisă (embrionul în curs de dezvoltare își obține hrana direct de la mamă, fie prin placentă, fie în vreun alt mod).

Ovoviviparitatea este comună pentru mulți rechini, unele specii de amfibieni, reptile (vipere, boa, anaconda, iguana). În cazul acestora, ovulul fertilizat este reținut în partea posterioară lărgită a oviductului – uterul. Dezvoltarea embrionului se datorează nutrienților depozitați în ou, iar oxigenul este furnizat prin difuzarea din corpul mamei.

Viviparitatea  este caracteristică  unor pești cartilaginoși (rechini din familia Triakide, familia Sphyride – peștele-ciocan), iar printre reptile se întâlnește la șerpi și șopârle Scincide și unii amfibieni (două specii de broaște africane).

Membrana, care se formează în jurul gălbenușului, este echipată cu vase de sânge, după epuizarea resurselor crescând până la peretele uterului. Aceasta formează un fel de placentă: vasele embrionului și ale mamei se află în apro-piere, nutrienții intră în corpul embrionului, și metaboliții – în sângele mamei. La unele pisici-de-mare (de exemplu, Dasyatide), în creierul embrionului sunt încorporate crestăturile de pe pereții uterului. Celulele glandulare ale acestor creșteri eliberează un fluid nutritiv în gâtul embrionului, pe care îl înghite.

Viviparitatea este benefică prin faptul că reduce dramatic mortalitatea fetală. Peștilor cartilaginoși le-a permis să se mențină numeric până în prezent, în ciuda fertilității scăzute în comparație cu alți locuitori acvatici.

2. Plantele care cresc pe solurile sărace în substanțe minerale pot primi substanțe necesare nu doar din sol, ci și prin formarea unor adaptări la aceste condiții, în primul rând, prin intrarea în relații simbiotice cu alte organisme (relațiile simbiotice – mycorrhiza); în al doilea rând, datorită tranziției spre parazitism (consumul de materie organică finită din alte organisme). De exemplu, sunătoarele, marianica, mytnikul sunt semiparaziți și primesc hrană organică prin absorbția substanțelor de la alte plante de luncă, astfel, în lumea plantelor, există cazuri de parazitism complet. În al treilea rând, prin formarea unor mecanisme de capturare a insectelor – plantele carnivore: Drossera, păsările roșii, pemfigul, nepenții primesc o alimentație organică suplimentară, substanțe absorbite din insectele prinse. În plus, fiziologia plantelor se poate schimba datorită condițiilor de habitat. Astfel, aceste plante au o capacitate scăzută de absorbție a rădăcinilor, o rată scăzută de creștere și o durată lungă de viață a întregii plante ca întreg și a organelor sale individuale. Astfel de plante se caracterizează printr-o biomasă mare de rădăcini în comparație cu biomasa organelor aeriene și un grad ridicat de utilizare a elementelor nutritive minerale din organele moarte (de exemplu, din frunze).

3. Fitoplanctonul este format din plante acvatice inferioare (bacterii, alge verzi ș.a) prea mici, de cele mai multe ori, pentru a putea fi văzute cu ochiul liber. Factorii ce influențează productivitatea acestuia sunt: energia solară, care joacă un rol primordial în activitatea fitoplanctonului; lumina, care, la fel, joacă un rol important; în funcție de lumină are loc procesul de fotosinteză și se produc substanțele organice ce garantează creșterea fitoplanctonului. O mare influență asupra fitoplanctonului are și compoziția chimică a mediului. Astfel, azotul, fosforul, metalele grele, plumbul, mercurul, în funcție de concentrația lor în mediu, determină cantitatea de fitoplancton: azotul și fosforul o măresc, iar fierul o micșorează. Echilibrul ecologic se menține datorită dafniilor și altor animale acvatice, care consumă fitoplancton, nepermițând creșterea explozivă a lui.

Alți factori care influențează creșterea fitoplanctonului includ temperatura apei și salinitatea, adâncimea, vântul și tipul de prădători care îl consumă.

 

Punctajul acumulat de participanți la etapa a V-a:

 

29 de puncte: Anastasia SÂRBU (9,10,10), Chișinău.

24 de puncte: Nina SÂRBU (7,7,10), Holercani, Dubăsari;

23 de puncte: Mihaela Dodi (6,7,10), Orhei.

18 puncte: Alina LUCHIȚA (9,0,9), Bardar, Ialoveni; Nadina DĂNĂILĂ (8,0,10), Lozova, Strășeni.

17 puncte: Aliona CERESĂU (7,1,9), Pepeni, Sângerei; Maria PLUGARU (9,0,8), Bardar Ialoveni.

16 puncte: Ion LATU (6,6,4), Orhei.

12 puncte: Teoctista COLȚA (2,0,10), Cărpineni, Hâncești.

8 puncte: Cristina CODA (4,0,4), Puhoi, Ialoveni.

 

Din lipsă de spațiu, publicăm doar numele participanților care au acumulat minimum 8 puncte. La bilanțul general însă, vom ține cont de punctajul tuturor participanților.

Pages