proza de proporții

WOLDEMAR

(fragment)

Acolo, sub plapumă, nu eram singur. Am cuprins strâns perna moale și m-am scufundat Într-o lume imaginară în care-l aveam ca prieten pe Peter Pan. Nu era lumea descrisă în cartea lui Barrie, ci o lume inventată de mine, în care eu și Peter Pan eram priteni și locuiam împreună la cantonul nostru silvic. Întrucât el nu avea pe nimeni, iar eu eram singur și-mi doream un frate, mama Marta și tata Filip au Înduplecat-o pe mama Iuliana să-l adopte. Așa devenise Peter Pan fratele meu adoptiv.

În decursul multor zile și nopți, de-a lungul mai multor ani, am trăit în această lume imaginară a prieteniei cu Peter Pan. În aceste reverii se succedau frenetic locuri și anotimpuri. Colindam împreună toate cărările ascunse ale munților, ne pierdeam În inima pădurii până noaptea târziu, strecurându-ne prin desișurile de brazi cu vârfurile luminate de lună. Veneam acasă veseli și flămânzi, cu hainele albe de viscol sau scăldați de ploile calde de vară. Nopțile discutam În șoaptă, ore în șir, iar alteori priveam tăcuți prin geam cum cad stelele. Cu el puteam vorbi despre orice, chiar și despre lucrurile pe care nu i le puteam spune nici măcar mamei Marta ori mămucăi Marfina. Despre aceste subiecte mai delicate îmi plăcea să discutăm cel mai tare. Stăteam deseori singur în vreun loc retras și visam astfel, cu ochii larg deschiși, dar cel mai real simțeam aceste trăiri când eram În pat, cu lumina stinsă. Atunci totul Îmi apărea atât de veridic, încât puteam să jur că e ceva adevărat.

„Deci așa arată prietenia!”

Pentru prima dată am înțeles asta în noaptea aceea. Strânsei mai cu putere plapuma, netezindu-mi de ea obrajii înlăcrimați. Peter Pan a fost primul meu prieten. Și prima mea mare taină...

Oleg SEREBRIAN