aventura cunoașterii

PRIMUL SALT SPRE LUNĂ

Un mic pas pentru om... un pas uriaș pentru omenire

Neil ARMSTRONG

E mult sau puțin, jumătate de secol? Mai puțin decât vârsta bunicilor voștri, mai mult decât a părinților. Foarte puțin pentru faimoasele piramide, și mai puțin pentru mamuți, infim pentru dinozaurii de cândva... Dacă ne-am imagina cele 65 de milioane de ani de la dispariția acestora ca un an, acești 50 de ani ar fi mai puțin de jumătate de secundă! Dar cât de mult a schimbat ea biografia civilizației!

În 1865 apare romanul lui Jules Verne De la Pământ la Lună, în care scriitorul fantazează despre lansarea spre Lună a unei nave-obuz, Columbiad, cu ajutorul unui tun enorm. Misiunea reușește – după rotirea pe orbita Lunii – echipajul, compus din trei persoane, aterizează cu succes. Vă amintiți că în 1865 nu era inventat nici măcar un avion primitiv, iar era automobilelor de-abia se apropia? Aproape peste un secol, începe realizarea imaginației lui Verne. Pe 25 mai 1961, președintele SUA J.F. Kennedy a rostit un discurs în care promitea că până la finele anilor ’60, un american va păși pe Lună. Era un gest oarecum disperat ca reacție la succesele Uniunii Sovietice, care lanseasă, în 1957, primul satelit artificial al Pământului, iar la 12 aprilie 1961 – pe primul cosmonaut, Iuri Gagarin. Aceste realizări oferind în mod direct avantaje sovieticilor, americanii și-au trasat sarcini extrem de dificile. Ele urmau să fie realizate în proiectul Apollo, care s-a bucurat de o finanțare enormă. În acest scop a fost construită cea mai puternică rachetă, care urma să ridice nava cosmică pilotată pe orbita Pământului, apoi, depășind gravitația planetei, să treacă pe orbita Lunii, racheta Saturn V. Deși până atunci sovieticii au lansat mai multe aparate automate spre Lună, care au fotografiat, au studiat și au adus mostre de sol și roci, acestea erau de dimensiuni relativ mici și nu erau necesare rachete atât de puternice. Iar pentru a transporta spre Lună un echipaj, care urma să aselenizeze, apoi să revină la nava de pe orbita Lunii și, în final, pe Pământ – și toate acestea cu aparate grele, perfect funcționale, cu tot necesarul pentru a asigura viața astronauților, se cerea o rachetă enormă. În 1967, Saturn V a efectuat primul zbor. Înaltă de aproape 111 m, având 10 m în diametru, destinată să ridice pe orbita Terrei 118 t, iar pe cea lunară – 47 t, era o întruchipare a geniului ingineresc. [...]

Iurie SCUTARU - doctor în științe