proza

KURT

Cu câteva săptămâni în urmă, își făcuse o prietenă.

Aurel GUȚU

 

Cu câteva săptămâni în urmă, își făcuse o prietenă. Adică o cunoscută, adică un om pe care l-a văzut de mai mult de două ori. Ea era om. El era rățoi. ,,De ce ar trebui să fie o problemă?” zicea el. Lui îi plăcea să se afle în preajma ei, iar ea venea din când în când unde sta el. De comunicat nu aveau cum, dar se pare că nici nu prea le era nevoie. Se observau reciproc și ambii erau mulțumiți.

Ea își scria teza de doctorat pe ceva legat de relația Vonnegut – literatura rusă, dar asta nu era relevant pentru Kurt. El nu știa să citească, nu știa ce-i asta teză, sau ce-i asta literatură. Ce îi plăcea însă foarte mult e să o audă sporovăind la telefon. Vorbea într-o limbă care suna foarte diferit de cea pe care o auzea zi de zi, dar lui îi plăcea să asculte.

Gi, așa îi spunea ei, venise pentru câteva luni aici de la Universitatea din Seul. Aflase de un specialist bun într-una din universitățile de aici și dorea să lucreze puțin cu el. Totul însă n-a fost cum și-a planificat. Recent, cei de acasă i-au spus că teza trebuie terminată mai repede, că se încheie finanțarea și că ea și așa a lungit-o prea mult. A fost neașteptat. Ea nu credea că se va încadra în noul termen. Dormea patru-cinci ore pe noapte, dar oricum nu reușea. De câteva ori, nu dormise chiar nopți întregi, mai mult de nervi decât de lucru.

Teodor BORDEIANU