poezie

BOCET SENIN

Violeta ZABULICĂ

 

În fiecare zi murim câte puțin.

Abia se ține frunza să nu cadă.

Ne trece tinerețea ca un vin

cinstit printre prieteni în livadă.

 

În fiecare zi uităm câte ceva

sau amăgim prezentul cu-amintirea.

Mi-e dor, ni-e dor, dar parcă-am refuza,

din lașitate ocolim iubirea.

 

În fiecare zi rămâne câte-un loc

gol printre noi și nu-l mai umple nimeni.

Pasărea Phoenix a căzut în cioc

ori, salamandră, a trecut

prin mine.

 

În fiecare zi același hârb murdar

mai cere-un miel și-o faptă de prihană.

Sătul, și totuși, vai, ce gust amar

e-n gura mea deschisă ca o rană.

 

Vai nouă, vai,

ce drum pavat cu gropi

lăsăm în urmă și ne sare-n față,

dar nu, o, nu, o, nu suntem miopi!

Noaptea-i pe ducă. Bună dimineața!

Eugen CIOCLEA