poezie

* * *

Violeta ZABULICĂ

 

Demult, credeam că stelele căzătoare sunt

stropi de lapte picurați de pe boturile

puilor de lup. Mi-ar fi fost teamă să-i întâlnesc,

dar seara, în așternuturi calde,

mă jucam cu ei, în gând, până adormeam,

sperând să-i regăsesc dimineața

prinși în capcanele moi ale visului.

 

Am crescut, a venit vremea primei vânători.

Tata m-a silit să imit urletul lupilor

cum numai eu știam să o fac,

să-i scot în bătaia puștii.

 

Auuu! Auuu! am strigat.

Noaptea s-a clătinat și a curs peste margini.

 

Mă rugam să nu cadă tocmai atunci vreo stea,

să le dea de gol ascunzișul.

 

Auuu! mi-a răspuns din depărtări un urlet

ce semăna, dureros,

cu glasul meu de copil.

Costel STANCU