poezie

CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU TATA

Mâinile tale s-au temut să mă legene.

Degetele cu unghiile perfect alungite

într-un paralelipiped curbat de la mijloc pe

verticală,

degetele tale sufocau senzual o pană de gâscă cu

o pastă de

toc ascunsă în tubul aerodinamic.

Mâna ta înrămată la încheietură cu un ceas

masiv,

electronic, argintiu – reminiscența odesită,

mâinile tale nu au îndrăznit să mă lovească.

Un arătător tăia aerul scurt și mă făcea să

izbucnesc în plâns,

de parcă nu era un deget ce-și desena în aer

dezaprobarea,

ci o mie de bice care-mi șfichiuiau obrajii.

Mâinile tale împătureau ca pe niște șarade

bilețele necaligrafic scrise de ziua mea.

Mâinile tale au luat de torțile rucsacului și l-au

aruncat în spate,

au deschis și închis uși până le săreau geamurile

țăndări.

Mâinile tale au fost negre de iodul nucilor strânse

toamna,

de uleiurile motoarelor resuscitate primăvara,

albe la scrisul planurilor și bătutul mierii de albine.

Îmi închipui că palmele tale încă sunt calde.

Când desfaci pumnii și cu degetele răsfirate

amplifici

vorbele răgușite,

mă uit furiș în podul palmei tale,

îți măsor linia vieții și celelalte cute

căutându-mi printre ele un loc

să pot relua tăcută poziția

și să mă nasc băiat din podul palmei tale

în care mă vei legăna

7 ani

acasă.

Rodica GOTCA