poezie

AMINTIRE CU TATA

Violeta ZABULICĂ

 

 

Și acum îl văd…

Cum stă la masă…

Pana apăsând-o pe hârtie,

Șoptind încet cuvinte –

Poema când se scrie.

 

Și apoi, prin ceața dimineții,

Se plimbă printre gânduri,

Căutând cu voce tare –

Rima printre rânduri.

 

Și apoi iarăși cu hârtia

Se așază-ncet la masă,

Și când poemu-i gata,

Mă caută prin casă.

 

Și liniștea se lasă,

Când prinde a-mi spune,

Timpul se oprește –

Ca o rugăciune.

 

Recită cu putere,

Când slova prinde viață,

Și-n jur este tăcere,

Și-n jur e dimineață.

 

Și acum îl văd

Cum stă la masă,

Când anii au trecut,

Acum, eu pe alții îi strig,

Lăsând ușor hârtia:

– Copii, să vă citesc poezia!

Doina DOBZEU (DABIJA)