dincolo de aparențe

FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU UN CUTREMUR

4 martie 1977, ora 21.22. Eram student în anul IV și la acea oră mă aflam în camera de la căminul cu cinci etaje al Institutului Pedagogic Ion Creangă din Chișinău. Îmi făceam temele, când la un moment dat, clădirea a început să balanseze violent și să se audă un vuiet îngrozitor. Se mișca totul vertical-orizontal, trosneau pereții, s-au deschis ușile dulapurilor, cădeau cărțile și alte obiecte de pe polițe, s-a revărsat apa din ulciorul de pe masă, s-a stins lumina. Speriat, mi-am dat seama că e cutremur și am alergat spre ușă, unde deja și alții alergau pe coridor către scara comună. Acesta a fost primul cutremur simțit în viața mea – un episod tulburător și plin de spaimă, o veșnicie pentru cei ce au trăit momentele acelea. Seismul s-a produs în munții Vrancea din România, a avut magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, o durată a fazei maxime de 56 de secunde și a fost resimțit puternic și în Republica Moldova, în alte țări din centrul și sudul Europei, precum și în Rusia. Această experiență teribilă a trecerii cutremurului prin mine m-a marcat profund și mi-a trezit interesul față de aceste catastrofe naturale, care, ulterior, m-a și determinat în alegerea profesiei.

Ce reprezintă cutremurele, de ce se produc și care sunt efectele lor?

 

Ion ILIEȘ, seismolog, șeful Centrului de Monitorizare Seismică al Institutului de Geologie și Seismologie al AȘM