dincolo de aparențe

SOLURILE GLOBULUI

Solul este cel care face uscatul un mediu prietenos pentru omenire.

 F. A. FALLOU,1862

Dragi cititori, furați de multitudinea grijilor zilnice, v-ați întrebat vreodată de unde provine și ce caracteristici are solul din care se înalță arborii și plantele? Știați că solul este partea superioară afânată a învelișului solid al globului pământesc, care se află într-o continuă evoluție sub influența factorilor care determină formarea lui: clima, vegetația, animalele, rocile și relieful, ele interacționând în timp? Varietatea mare a acestor factori în cadrul uscatului cauzează și diversitatea învelișului de soluri. Totuși, răspândirea solurilor pe suprafața Terrei este guvernată de o serie de legi geografice globale: zonalitatea, etajarea, intrazonalitatea, interzonalitatea, dar care spațial pot avea și caracter regional (etajarea) sau local (intrazonalitatea).

Zonalitatea reprezintă distribuția solurilor sub forma unor benzi latitudinale, care se suprapun cu distribuția factorilor ce asigură formarea lor. În același timp, distribuția solurilor în spațiu este influențată și de poziția uscatului în raport de mări, oceane sau mari lanțuri montane.

Legea zonalității este caracteristică tuturor continentelor, dar cel mai bine poate fi urmărită în interiorul continentului eurasiatic, cu o largă desfășurare latitudinală.

 

Există o corelare distinctă între zonele naturale și zonele de soluri de acolo.

Bunăoară, tundra are criosoluri; pădurile de conifere — podzoluri și soluri podzolite înțelenite; pădurile de foioase în climat umed — luvisoluri; silvostepa și stepa — cernoziomuri; stepa semiaridă — castanoziomuri; pustiurile temperate și tropicale — calcisoluri (seroziomuri); savana — lixisoluri și acrisoluri; pădurile ecuatoriale și tropicale umede — feralsoluri (lateritice, jeltoziomuri, crasnoziomuri). [...]

Gheorghe JIGĂU, doctor în biologie, conf. univ., 
președinte al Societății Naționale a Moldovei de Știință a Solului