ce-a fost n-a trecut

PĂSTRAŢI FAMILIA, CELULA PRINCIPALĂ A SOCIETĂŢII

Făceam şotii, bazaconii, vorba lui Creangă, ca să avem ce ne aminti toată viaţa. În primul rând, raidurile prin grădinile gospodarilor. Cireşe, mere, pere, harbuji, zemoşi. Principalii eroi erau cei care se furişau în aşa fel, încât nici stăpânii, nici javrele lor nu-i simţeau. Şi încă ne mai mirăm de ce în Moldova se fură atât de mult, atât de sălbatic?

Pentru că noi, de mici, învăţăm a fura.Adolf Hampel scrie că de-a lungul vieţii nu a mâncat nimic mai gustos decât supele făcute de el împreună cu Ursula în carierele celea de piatră, la doisprezece ani. Copiii nemţilor o încep nu cu furatul, ei o încep cu gospodăritul. Asta e deosebirea principală dintre odraslele noastre şi cele din Occident. Republica Moldova trece azi printr-un şir de crize cumplite. Trăim în regim de continuă cădere. Pierdem din an în an tot ce-am avut cândva, tot ce era cândva o ţară. Familia însă rămâne cea mai grea pierdere a noastră, ea fiind, în ultimă instanţă, celula principală a societăţii. Aşa cum fără cărămidă nu poţi construi nimic durabil, aşa şi fără familii nu se poate aşeza o societate, un neam, o ţară. Dacă nu vom şti să adunăm cioburile, să păstrăm măcar ceea ce se mai ţine, nimic nu ne va salva de la o dispariţie totală. Domnul să ne lumineze şi să ne ajute în ceasul dumeririi noastre.

Moscova, 2017

Ion DRUȚĂ