Ilustrație: Alexei COLÂBNEAC

Pășteam cu alții gâștele-n ariniști.

cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc

Și îmi prindea cu prietenie-n cioc

sfârcul urechii

și plopii tremurau străvechii.

Și-mi mai aduc aminte

într-un lan de cânepă

o sperietoare pestriță de paseri

se sprijinea

în par, ca vânturi s-o alinte.

Ciorchine de turbări avea cercei,

o vrabie-și făcuse cuib în pălăria ei.

Râdeau copiii toți de ea,

dar mie mi-era milă

și-o iubeam.