Carul-Mic
Rubrica sustinuta

IERNI JILAVE (Fragment)

A doua zi m-am trezit cu noaptea-n cap. Nu îndrăzneam să deschid ochii; îmi păstram pentru tot mai târziu plăcerea de a fi orbit de albul acoperișurilor prin geamul din dreptul patului. Dar nu putui avea prea multă răbdare; dezlipii pleoapele; dincolo de geam domnea încă întunericul. Căutam să deslușesc prin negură căciula de omăt a casei vecine. Dar nimic nu se putea distinge. Numai în auzu-mi începuse să prindă răsunet un zgomot monoton, înfundat și sinistru. Și cu el, o bănuială amarnică își făcu loc în cămăruțele inimei mele. Nu se poate! Doar aseară nu s-a pornit cea mai zdravănă ninsoare? Nu văzusem eu fulgii cu ochii mei? N-am intrat eu în bucătărie cu umerii plini de zăpadă, de parcă aș fi avut pe ei epoleți grei de general, și cu cușma troian de nea? Fără doar și poate; de prea multă teamă îmi vâjâie urechile...

Gib MIHĂIESCU