Carul-Mic

BABA DOCHIA

Toată noaptea au lătrat

Câinii de la jitărie,

De gândeai că-i lupu-n sat.

Ce să fie?

Ce să fie?

 

Ia, o babă cu cojoc

A mas noaptea, fără foc,

În desiș uscat de soc!

 

Acum vine pe-ndelete –

Că i-e drumul fără grabă –

Și drept singură podoabă

Are-n plete

Un scaiete.

 

Și de sus, dintr-un ponor,

Poartă fetelor solie,

Că le-aduce mărțișor

Un bănuț de păpădie!

Rubrică îngrijită de Cristina URSU