DE VORBĂ CU VALENTIN GUȚU, REDACTOR DE CARTE ȘI DE REVISTĂ, STILIZATOR LA REVISTA NOI, MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

(fragment)

 

S-a născut pe 27 martie 1954, în satul Măcăreuca, județul Soroca. Este licențiat al Institutului Pedagogic de Stat Ion Creangă din Chișinău (1977).

Debut editorial: Dicționar al greșelilor de limbă, Ed. Arc, Ch., 1998.

Alte cărți: Dicționar al greșelilor de limbă (ed. a II-a, rev. și ad.), Ed. Cartier, Ch., 2014; Duși cu Titanicu' (Lingvistică prozaică sau/și Proză lingvistică), Ed. Cartier, Ch., 2017.

Deținător al premiului Ministerului Educației la Salonul Internațional de Carte, ed. a XXIII-a, 2014, și al premiului Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru publicistică, 2017.

 

— Ce cărți citiți cu plăcere? Aveți autori, titluri la care reveniți?

 Încerc să citesc doar cărți… foarte bune, știind că n-o să reușesc, cel puțin, să le parcurg și pe cele… bune. Dar... fac și excepții. Revin, în virtutea meseriei, la gramatici, dicționare, enciclopedii. Acum chiar citesc, cu creionul în mână, cartea lui Stelian Dumistrăcel Cuvintele, încotro? Lingvistică pentru toate televiziunile,  apoi, paralel, eseuri de Borges, după ce i-am văzut proza scurtă, apoi ultimul jurnal al lui Mircea Cărtărescu, apoi nu știu a câta carte a lui Michel Houellebeck, apoi Canonul occidental al lui Harold Bloom, apoi Cuvinte memorabile de Albert Einstein ...

— Probabil, mulți sunt acei care se întreabă la ce le-ar trebui o exprimare corectă, dacă au ales să studieze chimia, tehnologiile informaționale?

 Atunci… respectivii cum își exprimă gândurile, dacă nu prin… cuvinte potrivite? Or, dacă pentru ei nu contează cum se exprimă, ce fel de „specialiști” sunt aceștia? Ești ceea ce vorbești, adică ceea ce gândești!

— Care sunt sursele și cauzele greșelilor de limbă din Basarabia în raport cu cele din România? Ce au în comun și ce le deosebește?

— Totul pornește de la instrucția precară a multora dintre noi („cei duși cu Titanicu'...”), care suntem lipsiți de educație lingvistică („Nu contează cum vorbești, ci contează cum  gândești!” – ce oximoron monstruos). Euroromânii („regățenii”) sunt dominați de calcuri după engleză („– Sună-mă înapoi în câteva minuțele. – Okay! ”, adică – Sună-mă din nou/revino (cu un telefon) în câteva minuțele. – Bine!), iar românii  ceseiști („basarabenii”) – de calcuri după rusă („ – Ai careva probleme? – La moment, nu.”, adică – Ai probleme/vreo problemă? – Momentan/în acest moment, nu.). De pronunția chișinăuienilor nici nu mai pomenesc (deși am făcut-o). E ca într-un sat mare.

— De mai bine de douăzeci de ani redactați și stilizați revista NOI, cum a evoluat limbajul textelor scrise de adolescenți în acest răstimp?

— Cu sumedenia de cărți românești și de gadgeturi din jurul lor, nu putea să nu evolueze. Dar... atenție cum „scriți” pe „Feisbuciuc” (adică Facebook).

— Ați citit vreo carte fără greșeli gramaticale?

— Nu există așa ceva. Contează ca acestea să fie cât mai puține.

— Vă amintiți de prima dragoste?

— Vedeți ce spun/ce cântă, în acest sens, Dan Bittman sau Anatol Dumitraș.

— Cine sunt oamenii care vă inspiră?

— Cei care știu nu doar să scrie, ci și să citească.

— Ce principii /valori promovați în calitate de părinte?

— Un principiu ancestral: Ai carte, ai parte; n-ai carte, n-ai parte (de o viață spirituală, adică de Om).

— Vă mulțumim mult.

 

Pentru NOI — Elena LEAH