Niciodată nu am văzut complet lumea în alb și negru, dar câteodată mintea mea o face involuntar. Nu este realitate, dar nici vis, întrucât nu simt când mă trezesc din el. O stare în care nu-ți poți da seama: ești în somn sau de veghe ...

Or, în ce nuanțe de viață te afli – unde luna năpustește și nu mai pleacă, unde soarele, ce odată răsărea, a apus pentru vecie? Și totul este doar în mintea ta.

O stare ce se manifestă prin culorile pe care le simți. Cel mai rar sentiment, fiind la cel mai înalt nivel. Clipa în care te pierzi complet și mergi pe fascicule albe, iar în jurul lor e doar întuneric. O situație când te afli într-un loc cunoscut, având la îndemână evenimente din viitor sau din trecut. Uneori, te poți regăsi în mai multe locuri deodată și călătorești până te confrunți cu bătaia razei pe pleoape. Cel mai ciudat este că ești conștient de acest lucru și nu vrei să revii la realitate, totul fiind cauzat de emoțiile și bătăile de inimă, pe care nu le poți controla. Câtă culoare în visuri,câte visuri colorate!

Magdalena Ilovan, cl. a VIII-a 

Puhoi, Ialoveni

desen: Cristina Gherța, 10 ani, A.A.C.P. Maranatha, Soroca
Autor: 
Cristina GHERȚA
Varsta: 
10
A.A.C.P Maranatha
Soroca