Cum ar fi să te naști cuvânt,
Să fii rostit de fiecare,
Să trăiești în carte, în gând,
Sprijinit de-un semn de întrebare?
Un cuvânt lipsit de rimă,
Precum „grajd” sau „codru”.
Un cuvânt sihastru,
Precum culoarea albastră.
Sau poate – monstru.
Un cuvânt egal cu celelalte.
Mi-ar plăcea să fiu un cuvânt
Proaspăt rostit și gingaș silabisit,
Cum e cuvântul „frumos”, de exemplu.
Dacă aș fi un cuvânt dintr-o scrisoare de dragoste,
Aș prefera să fiu cuvântul „anonim”,
Să fiu tratat ca un mister,
O taină încă nedeslușită...
Într-o rugăciune, aș vrea să fiu cuvântul „Amin”,
Cel care teleportează ruga
Sus-sus, departe,
În zona păcii și a speranței.
Într-o colindă, aș vrea să fiu cuvântul „ler”,
Să dau un anumit colorit eufonic
Unui refren.
Mi-ar plăcea să fiu un cuvânt-erou,
Să abolesc orice putere a blestemelor,
Un cuvânt ca „foc”, de ce nu?
E mare, roșu și sacru ca un templu.
Dacă aș fi
Un ultim cuvânt al muribundului,
Aș vrea să fiu cuvântul „iartă-mă”.