Cum ar fi să te naști cuvânt,

Să fii rostit de fiecare,

Să trăiești în carte, în gând,

Sprijinit de-un semn de întrebare?

Un cuvânt lipsit de rimă,

Precum „grajd” sau „codru”.

Un cuvânt sihastru,

Precum culoarea albastră.

Sau poate – monstru.

Un cuvânt egal cu celelalte.

Mi-ar plăcea să fiu un cuvânt

Proaspăt rostit și gingaș silabisit,

Cum e cuvântul „frumos”, de exemplu.

Dacă aș fi un cuvânt dintr-o scrisoare de dragoste,

Aș prefera să fiu cuvântul „anonim”,

Să fiu tratat ca un mister,

O taină încă nedeslușită...

Într-o rugăciune, aș vrea să fiu cuvântul „Amin”,

Cel care teleportează ruga

Sus-sus, departe,

În zona păcii și a speranței.

Într-o colindă, aș vrea să fiu cuvântul „ler”,

Să dau un anumit colorit eufonic

Unui refren.

Mi-ar plăcea să fiu un cuvânt-erou,

Să abolesc orice putere a blestemelor,

Un cuvânt ca „foc”, de ce nu?

E mare, roșu și sacru ca un templu.

Dacă aș fi

Un ultim cuvânt al muribundului,

Aș vrea să fiu cuvântul „iartă-mă”.

imagine, Mihaela Bordianu, 15 ani, Râșcani
Autor: 
Alina GUCA
Clasa: 
10
Liceul Teoretic Elada
Măcărești, Ungheni