Într-o zi, o bătrînică, în drum spre casă, văzuse un scaun. Era foarte obosită și a hotărît să se odihnească. De undeva apăruse o fată. Ea plîngea. Tot mai repede se apropia de scaunul pe care stătea bătrînica și îi zise:

— Bună ziua, îmi dați voie să mă așez?

Bătrînica îi răspunse:

— Așază-te, copilă, dar de ce plîngi, ce s-a întîmplat?

Fata a stat un pic pe gînduri și-i răspunse:

— Nu, nu am pățit nimic, sînt bine.

Bătrînica iarăși o întrebă:

— Ai pățit ceva? Spune-mi, ai încredere în mine. Poate te voi ajuta cu ceva.

Fata se opri din plîns, și-i spuse cu tristețe:

— Acum cîteva zile a decedat mama mea, iar taică-meu m-a părăsit la doi ani. Am rămas singură cu inima îndurerată și cred că deja nimic nu mai vreau de la viață, adică vreau un singur lucru  – să fiu un înger, să trăiesc în rai fără griji, fără nimic, să fiu lîngă mama mea, să o simt alături cum am simțit-o în acești ani.

Bătrînica răsuflă îngîndurată și-i zise:

— Draga mea, viața merge înainte, uneori, pierzi, alteori, cîștigi. Ai iertat greșeli care erau într-adevăr de neiertat, ți-ai făcut prieteni care ți-au rămas fideli, ai plîns pentru persoane dragi, ai avut inima frîntă de multe, multe ori, uneori, ai strigat și ai sărit în sus de bucurie, alteori, ai rîs în situații inoportune, dar ai trăit și încă continui să trăiești zi de zi. Cel mai bun lucru în viață este să mergi înainte și să dai curs planurilor și visurilor tale. Așa că, draga mea, continuă să trăiești. Dar de fapt, ce înseamnă viața pentru tine?

— Viața? Viața deja pentru mine nimic nu mai e, a fost cîndva o poveste de neuitat, o poveste pe care nimeni nu și-ar dori s-o uite.

 Bătrînica, neștiind cum o cheama, îi zise:

— Draga mea copilă, viața pentru tine a fost o poveste, pe care n-ai dori s-o uiți, nu ți-ai dori niciodată să uiți personajele ei, adică pe toți prietenii tăi, pe toți cei care îți sînt alături la bine și rău.

Fata mirată de spusele bătrînei, îi răspunse:

— Mulțumesc de aceste sfaturi, vă mulțumesc pentru tot, vă mulțumesc că mi-ați fost alături, chiar dacă nu vă cunosc. Vă voi rămîne datoare tot restul vieții... Vă pot răsplăti cu ceva?

 Bătrînica răspunse imediat:

 — Nu draga mea, eu te-am ajutat să-ți continui viața și pentru asta nu vreau nimic în schimb!

 Fata insistă:

— Măcar o floare să vă dăruiesc în semn de recunoștință.

Fugi să cumpere cea mai frumoasă floare, iar cînd se întoarse, bătrînica dispăruse de parcă nici nu a fost acolo.

Autor: 
Marina GHEOCA
Mingir, Hîncești