Simt că vii curînd,

Te adun în gînd,

Te visez plîngînd

Și mă-ndepărtez.

Fug să nu mă știi,

Fug numai cînd vii

Și apuc cîmpii,

Să le intru-n miez.

 

Încă mă mai tem,

De un veac te chem

Parcă-a fost blestem,

Tot nu mai veneai.

Și de veșnicii

Strîng nimicnicii,

Să te fac să vii,

Să îți cumpăr cai.

 

Cum de ai aflat?

Cine ți-a suflat?

Cine m-a trădat

Și de ce revii?

N-ai la ce veni,

Nu ai ce găsi,

Nu-ți pot oferi

Niște ochi pustii.

 

N-ai cum să-nțelegi,

Am scuipat în legi,

Poți să mă renegi,

Te-am iubit nebun

Și te mai iubesc.

Chiar de-i nefiresc,

Sper să te-ntîlnesc

Undeva pe drum.

 

Să te văd de-aproape.

Ochiul mi te-ncape,

Căci mai are ape

Și mai crede-n chip.

Le-nțeleg pe toate,

Ai avut dreptate

Dragostea-i cetate,

Una de nisip.

 

Poate îți voi spune,

Nu știu ce anume,

Te-oi striga pe nume

Și-oi fugi și eu.

Mă vei recunoaște

Doar cînd voi renaște-n

Iarba ce-o va paște

Mîine, calul tău.

Autor: 
Crina SNEGUR
Clasa: 
12
Cubolta, Sîngerei