O, timpule, cui slujești?

Peste cine împărat sau zeu te faci?

Chiar n-ai pe cine să iubești?

De ce ne tulburi apoi taci?

 

Ești un Domn, o iluzie poate?

De ce ești dur cu omenirea?

Ori ești un vis și vrei de toate?

Unde ești și care ți-e menirea?

 

Fugi și nu mai ai oprire,

Vreau să te oprești un pic!

 

Mai lasă-ne să-aflăm ce e iubirea,

Măcar pe un minut prefă-te în amic!

 

Te rog, stăpîne, iartă...

Nu ai habar de noi, te cred,

Dar nu lăsa viața să treacă,

Lasă-mi aproapele în pace și nu mă fă să plec.

 

Știu că ai putere,

Te rog să te oprești.

Și, totuși, am o întrebare:

O, timpule, cui slujești?

Autor: 
Eugen NUȚA
Clasa: 
9
Ursoaia, Căușeni