Tatiana CORCEBAȘ

am ieșit

pe urmele ploii

ușa a rămas

așa încît să încapă prin ea numai visele

ca să știu cum să vin înapoi,

cuvintele au rămas acasă

sînt colțuroase 

așa că le-am lăsat la muiat

într-o cană cu lapte și miere

 

pășeam pe buze

da, erau atît de suave...

ca un biscuit muiat...

buze ce iubesc tăcerea surghiunită a ploii

 

numele îmi era atît de ud

curgea de pe mine ca o acuarelă

nu merita să mă cheme nimeni

mandalele de apă erau atît de repezi

că nu puteam să-mi pescuiesc chipul împrăștiat

așa că am renunțat să mai caut

.............................

m-am uitat înapoi

și din ușa întredeschisă

veneau spre mine niște degete difuze și subțiri,

s-au întins ca o liană

și m-au împînzit

mă răsuceam înapoi

fusul singur se învîrtea

de parcă nu i-ar fi păsat

că ploaia cade peste el

și topește sforile