Avionul a aterizat în Tokyo exact conform orarului, la 11 seara. Am reușit să prindem ultimul tren din aeroport spre centrul capitalei nipone. Ieșind din vagoanele supraaglomerate, căci era vineri seara, am fost surprinși de liniștea de pe străzile nocturne.

Tokyo, un oraș cu o populație de peste 9 mln., nu creează impresia unui furnicar. Este o metropolă, o capitală, dar fără de haos. Oameni în costume, la patru ace, respectându-se, se mișcă ordonat pe partea stângă în metrou, traversează pe trecerile de pietoni la semnalul verde al semaforului și așteaptă cu răbdare când turiștii le vor ceda drumul. Respectul față de alții este o trăsătură caracteristică japonezilor. Acesta se manifestă prin mai multe: prin faptul că nu veți vedea în Japonia oameni vorbind tare la telefon, că angajații din transportul public se închină pasagerilor când ies din tren sau autobuz, ș.a.

A doua zi în Tokyo, am nimerit la o sărbătoare tradițională, Ziua de naștere a lui Buddha. Am fost plăcut surprins să văd maturi și copii în haine tradiționale, participând la acest festival al primăverii. De mici, copiilor japonezi li se cultivă respectul față de tradiții și li se educă dragostea de neam și țară. În mulțimea de temple și sanctuare, am întâlnit grupuri de elevi, veniți în excursii și în ochii lor se citea un interes sincer față de istorie și imensul patrimoniu al culturii japoneze.

Atitudinea maturilor față de copii în Japonia este un subiect aparte. Până la vârsta de 7 ani copiii sunt tratați drept zeități, li se permite practic totul. De la 7 la 15 ani sunt niște sclavi, care nu trebuie să iasă din cuvântul adulților. Apropo, în școlile japoneze nu sunt îngrijitoare, curățenia este făcută chiar de elevi. De la 15 ani, față de copii au comportament de prieteni și colegi. [...]

 

Anatol POIATĂ

Fotografii de autor