Gabriel PĂDURE, cl. a IV-a

Școala Nr. 152, Pas cu pas, Chișinău

 

O adiere caldă de primăvară îmi mângâie fața, copacii înfloriți creează un cadru de poveste, este liniște în jur.

E ca și cum acest val de liniște pașnică mă ademenește spre alte vremuri, de mult timp apuse, ce ard nestingherit în sufletul meu.

Primăvara este anotimpul speranței. În timpul unei ierni grele și friguroase, veselia și viața dispar. Însă, odată cu primă-vara, vin căldura și mirosul gingaș de flori, iar omul se bucură mult. Totul prinde sens și frumusețe.

Câteodată mă gândesc că, asemenea anului, și viața omului are primăvara sa, ea nu are un timp stabilit și nicio perioadă sigură, dar vine și aduce raiul în sufletul omenesc. Căutăm bucurie sau cel puțin ceva care credem că o să ne-o aducă. Spiritul niciodată nu îmbătrânește, mereu sapă pentru a găsi o bogăție ascunsă undeva, iar comoara ia aspecte diferite pentru fiecare dintre noi: bani, familie, casă, succes... Sunt multe lucruri efemere care ne satisfac setea continuă de împlinire, dar toate acestea sunt trecătoare. Banii se cheltuie, oamenii mor, succesele dispar și, în cele din urmă, rămâi tu cu aspirațiile tale. Dar și o bucurie temporară este tot o bucurie. Să ne mulțumim cu ceea ce avem și să tindem la mai mult, aceasta poate fi o călăuză bună în drumul nostru spre fericire.

Orice clipă în existența noastră efemeră este unică și, din păcate, provizorie. Astfel, ea trebuie trăită la maximum, deși sunt prea multe lucruri mici care trebuie făcute zilnic. Niciodată alegerile noastre nu sunt necondiționate și acțiunile – libere, dar poate este mai bine așa. Fiecare urmează idealul său. Pentru atingerea acestuia contăm pe visuri și speranțe, medităm la primăvara mult dorită care ne va dezgheța viața. Aceste gânduri ne dau putere să trecem prin greu și să ne axăm pe pozitiv. Fără de ele nu am putea să continuăm.

Trăim mereu cugetând la viitor, sperând că acesta va fi mai luminos decât prezentul, dar nu conștientizăm că anume speranțele deșarte ne mențin în viață. Primăverile mult așteptate dau sens existenței noastre, căci o clipă de fericire șterge un veac de durere.

Autor: 
Nicoleta GUȘTIUC
Clasa: 
8
Complexul Educațional Cotul Morii
Hâncești